Cel mai bun prieten

Cel mai bun prieten

Subiectul acesta este unul foarte popular, dar poate prea puțin înțeles. Cei talentați pot scrie frumos despre acest subiect, dar realitatea este că există foarte puțini prieteni adevărați în viața noastră. Cineva îmi spunea odată că poți avea doar un singur prieten care să fie „cel mai bun”. O persoană cu care să împărtășești lucruri pe care nu le poți spune nimănui este greu de găsit. Chiar Scriptura spune acest lucru: „Mulți oameni își vor vesti propria bunătate, dar cine va găsi un om credincios?”(Proverbe 20:6) Pentru cei care își doresc un astfel de prieten vestea bună este că se poate. În ciuda unor experiențe triste care poate ne-au descurajat, putem spera și ne putem ruga pentru o astfel de persoană în viața noastră. Mă refer acum la tinerii care vor citi aceste rânduri și nu sunt încă căsătoriți, și care doresc o astfel de relație sănătoasă, aprobată de Scriptură. Există astăzi în mediul creștin evanghelic o practică pe care Scriptura nu o aprobă, ci o sancționează: prietenia între un tânăr și o tânără, mascată de multe ori de așa zise „intenții serioase”. Astfel de relații, care nu onorează un copil de Dumnezeu, se sfârșesc de cele mai multe ori cu răni, lacrimi, și chiar consecințe nedorite. M-am gândit să scriu pentru cei care doresc un astfel de prieten trei lucruri care se văd atât de frumos în caracterul Domnului Isus. Trei lucruri pe care El le-a arătat față de ucenicii Săi, și care au cimentat între ei o relație de dragoste, în care au mers până la moarte, pentru prietenul cel mai bun. Mai întâi El și apoi unul câte unul, fiecare a mers până la capăt drumul prieteniei adevărate.

Prima trăsătură a unui prieten adevărat este dispoziția de se smeri pentru binele celuilat. Ioan 13:5 este scena umitoare în care El, care era cel mai mare, se coboară pentru a le spăla picioarele. Fără nicio ezitare, dorea ca ceea ce ar fi putut împiedica părtășia lor să fie dat la o parte. Și pentru aceasta El s-a coborât, lăsând un model și pentru noi: „fericiți sunteți dacă le veți face.

A doua trăsătură este comunicarea fără rezerve. „Toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscut.” Ioan (15:15). Doi prieteni care nu-și ascund nimic, care au o mare încredere unul în celălat și care-și pot deschide inima fără rezerve de a comunica orice lucru.

A treia trăsătură este dispoziția de a ierta. Vă mai aduceți aminte de Petru? De declarațiile lui de prietenie? „…cu Tine sunt gata să merg și la închisoare și la moarte” (Luca 22:33). Chiar după ce Petru a tăgăduit a treia oară că-L cunoaște, urmeaza ceva divin: „Și Domnul întorcându-se a privit la Petru”. Deja iertat. Acea privire spunea, „Petru, rămânem prieteni. Cei mai buni prieteni!”

Poate cineva se întreabă: „mai există astăzi asemenea persoane?” Răspunsul este: Da! Aceste trăsături divine care s-au văzut atât de clar în caracterul Lui, sunt trăsăturile pe care Duhul Sfânt le formează în toți cei care se bucură de libertatea creștină. Acea trăsătură descrisă de Pavel, un alt minunat prieten al Domnului Isus: „Iar noi toţi, privind ca într-o oglindă, cu faţa descoperită, gloria Domnului, suntem transformaţi în acelaşi chip, din glorie spre glorie, întocmai ca de la Duhul Domnului.”(2 Corinteni 3:18). Curaj, rugăciunea făcută cu credință va găsi răspuns înaintea Domnului și El te va ajuta și pe tine să poți avea o asemenea relație.

Leave a Reply

Close Menu