Prieteni ai lui Dumnezeu

Prieteni ai lui Dumnezeu

Fără îndoială că este dorința fier binte a fiecărui copil de Dumnezeu să fie marcat de trăsăturile și de comportamentul care, în mod public, arată prietenia lui cu Dumnezeu. Cineva ar putea întreba: „Dar oare un copil adevărat al lui Dumnezeu nu este un prieten al lui Dumnezeu?” Unii ar răspunde fără să ezite: „Da!” În planul harului și al îndurării suverane al lui Dumnezeu, fiecare credincios adevărat este astfel constituit, ca fiind părtaș naturii divine și este astfel dotat cu însușirile spirituale compatibile cu această relație binecuvântată. Eu însă vorbesc despre ceea ce ne caracterizează în viața noastră publică, în viața noastră responsabilă aici pe pământ, mai degrabă decât despre locul pe care-l ocupăm înaintea lui Dumnezeu, fiind binecuvântați în Cel Preaiubit. Chiar și în lucrurile naturale, „noblețea obligă”; cât de adevărat este aceasta despre creștin! Ceea ce suntem înaintea lui Dumnezeu trebuie să fie manifestat în mod viu, în puterea Duhului, în căile și în comportamentul nostru înaintea oamenilor.

Viața lui Avraam, atât de roditoa re pentru Dumnezeu, ne oferă cel mai interesant și mai instructiv material pentru contemplare și pentru imitație. Viața „tatălui tuturor celor care cred” arată, în cel mai frumos mod, adevărul că trăsăturile esențiale ale vieții de credință sunt în poziția de străin, bazată pe cetățenia în alt loc. Ștefan, în apărarea sa (Fapte 7) înaintea acuzatorilor, a declarat că Dumnezeul gloriei s-a arătat lui Avraam, și chiar această glorie a pus în umbră toată gloria lumii din jur. Nouă, Tatăl gloriei ne-a fost făcut cunoscut în Fiul Său binecuvântat, Cel care a dat naștere unui întreg sistem de glorie divină; și o voce din nevăzut ne cheamă să ne bucurăm de partea credinței încă de acum. Așa cum preaiubitul frate Darby a exprimat atât de frumos: Avraam nu a dorit un loc în această lume, ci, având cortul și altarul, a așteptat cetatea cu temelii, al cărei Ziditor și Arhitect este Dumnezeu: cortul l-a marcat înaintea oamenilor ca străin și călător, iar altarul l-a adus înaintea lui Dumnezeu ca închinător.

Cortul și altarul nostru trebuie să meargă împreună. Dacă nu sunt menținute aici jos caracterul și căile de pelerin, nu ne putem aștepta sa fim într-o stare în care să fim capabili să exersăm funcția de preoți înaintea lui Dumnezeu în sanctuarul sfânt. Mai mult, Avraam și-a asezat cortul având Betelul la vest și Ai la est (Geneza 12:8). Ai înseamnă „grămadă de ruine”, fără îndoială simbol al ruinei vechii creații; și astfel, între o lume judecată și Betel, „Casa lui Dumnezeu”, cortul lui Avraam este așezat avându-le în vedere pe amândouă.

Acolo ridică el un altar și chea mă Numele Domnului. Nu nevorbesc aceste lucruri cu o voce puternică, dragi sfinți ai lui Dumnezeu? Și noi stăm între o lume blestemată și scena aceea de bucurie fără nori, acolo unde „Dumnezeu în propria Lui odihnă este deplin cunoscut.”

Care este atitudinea noastră față de această lume? O privim așa cum este în  adevăratul ei caracter moral, zăcând în Cel Rău, întreg sistemul cu toate ramificațiile lui, cu totul împotrivitor lui Dumnezeu și Hristosului Său, cu trăsăturile lui morale — pofa cărnii, pofa ochilor și mândria vieții?

Dorim oare să ne stabilim aici sau să avem o poziție într-o lume care, dacă nu ar fi îndurarea restrictivă a lui Dumnezeu, s-ar prăbuși spre o distrugere irevocabilă, iar aceasta în ciuda tuturor laudelor oamenilor despre progres și iluminare? Haideți să stăm de partea lui Dumnezeu cu o hotărâre fără compromis, cu îndrăzneală fermă, împuterniciți de Duhul lui Dumnezeu și întăriți de Cuvântul lui Dumnezeu. În felul acesta vom fi păziți de toate seducțiile și lingușirile unei lumi vrăjmașe lui Dumnezeu. Să luăm aminte la acele cuvinte solemne din epistola lui Iacov: „Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie faţă de Dumnezeu? Deci oricine va vrea să fie prieten al lumii se face vrăjmaş al lui Dumnezeu” (Iacov 4:4). Să lăsăm ca aceste cuvinte solemne, care cercetează și cern, să pătrundă adânc în conștiințele noastre, pentru ca implicațiile serioase pentru timp și pentru veșnicie să fie evaluate în mod corect de fiecare dintre noi. Există bineînțeles acele lucruri legitime față de care trebuie să fim atenți, precum familia, serviciul nostru sau lucruri care au de-a face cu lumea în vreun fel sau altul; si totuși, chiar şi aceste lucruri trebuie privite ca fiind fără conținut, pe măsură ce ne însușim, cu inima hotărâtă, acele lucruri care ţin de scena unde „toate lucrurile sunt de la Dumnezeu”, respingând tot ce ar putea împiedica progresul nostru și ar milita împotriva împlinirii chemării de a fi vrednic de acel titlu pe care Avraam l-a meritat atât de mult — prieten al lui Dumnezeu (Iacov 2.23).

Leave a Reply

Close Menu