Prietenia… o binecuvântare sau o cursă?

Prietenia… o binecuvântare sau o cursă?

Cuvântul „prietenie” înseamnă mai mult decât o amiciție, cunoștință, coleg sau cineva cu care ai anumite legături de conjunctură. Astfel mă gândesc la textul din Evanghelia după Ioan capitolul 15, versetele 13-15, unde Domnul Isus vorbește ucenicilor cu scopul de a-i învața ce înseamnă prietenia. El se referă la cea mai înaltă formă a prieteniei, pe care numai El a realizat-o și viața Sa ne este descrisă pentru a sădi în noi dorința de a-L urma: „Nimeni nu are iubire mai mare decât aceasta, ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi. Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce Eu vă poruncesc. Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscut”. Pe scurt, vedem că în relația de prietenie există câteva caracteristici :

– dăruire — El a mers până la moarte pentru noi;
– menținerea prieteniei — nu poți avea o relație de prietenie cu cineva care nu ține cont de anumite reguli și dorințe ale celui cu care intră în această relație;
– sinceritate — în relația de prietenie inimile se deschid pentru a cunoaște gândurile, planurile, sentimentele celuilalt.

Dumnezeu l-a creat pe om și apoi a spus: „nu este bine ca omul să fie singur…”. Acest verset se referă în mod direct la familie, Dumnezeu i-a dăruit lui Adam o soție, pe Eva. Omul nu a fost creat pentru a trăi singur, ba mai mult, Biblia chiar acuză omul care trăiește în singurătate: „cine se izolează caută plăcerea lui, este cu totul împotriva oricărei înțelepciuni”  (Proverbe 18:1). Așadar, omul este o ființă socială care are nevoie de semenii săi și interacționează cu ei.

În cazul unei prietenii, trebuie să ne punem câteva întrebări: care este motivul pentru care ne împrietenim cu cineva? Ce dorim de la prieteniile pe care le legăm? Unde ne vor duce acestea? Avem nevoie de orice relație de prietenie?

Tinerii, adolescenții, simt cu toții nevoia de a aparține unui grup, sau de a dezvolta prietenii și mai târziu de a-și întemeia o  familie. Unii dintre noi poate au gustat deja roadele amare ale unei prietenii nepotrivite, sau poate alții se află într-o astfel de prietenie.

Realizând că niciun om nu ar putea răspunde la toate întrebările pe care le au tinerii, dorința mea este să vedem ce ne spune Dumnezeu în Cuvântul Său în privința relațiilor și prieteniilor pe care le legăm. Părinții credincioși își instruiesc copiii astfel încât ei să capete obiceiuri bune, obiceiuri care să-i ajute mai târziu să-L slujească pe Domnul. În funcție de prieteniile pe care le legăm, caracterul nostru, obiceiurile și viața noastră pot căpăta o direcție bună sau rea. În 1 Corinteni 15:33 citim un avertisment: „Nu vă amăgiți: Tovărășiile rele strică obiceiurile bune!”, astfel ceea ce au investit părinții în creșterea copiilor, poate fi stricat în momentul în care se leagă o tovărășie greșită. Tot ceea ce ei au construit cu multă dragoste și responsabilitate poate fi distrus de aceste tovarășii greșite.

În Proverbe 1:8,9 fiul (fiica) este povățuit să asculte îndrumarea tatălui său și să nu părăsească învățătura mamei, iar pericolul este arătat începând cu versetul 10, unde sunt descriși niște păcătoși ce dau târcoale pentru a-l abate pe tânărul (tânăra) instruit după gândul lui Dumnezeu. Observăm că, pentru a exercita o astfel de influență asupra tânărului, aceștia trebuie să aibă legătură cu el, în verset fiind menționată învoiala. Amos 3:3 spune: „Pot să meargă împreună doi, fără să se fi învoit?”.

Sfatul pentru o astfel de „priete nie” este atât de clar: „fiul meu, – să nu porneşti la drum cu ei, fereşte-ţi piciorul de cărarea lor” (Proverbe 1:15). Dragul(a) meu(a), te rog oprește-te puțin și analizează-ți prieteniile, vezi încotro te duc relațiile pe care le ai, ce sfaturi primești, ce activități desfășori împreună cu prietenii tăi? Acest lucru nu înseamnă că suntem chemați să nu avem niciun fel de relație cu oamenii din jur, însă, trebuie să fim atenți în permanență până unde putem înainta în relațiile pe care le avem.

Sunt multe exemple în Biblie lega te de prietenii rele care au dus ladistrugere, iar pentru cei care au dorința sinceră de a descoperi adevărul și să ia aminte la ele, menționez câteva din acestea:

– 2 Samuel 13: Prietenia lui Amnon cu Ionadab, un om șiret, finalul a fost moartea.
– 1 Împărați 22: prietenia lui Iosafat cu Ahab, puțin a lipsit ca Iosafat să sfârșească rușinos.
– Geneza 34: biata Dina, fiica lui Iacov, din dorința de a cunoaște preocupările, felul de a fi al fiicelor Sihemului a sfârșit înjosită…

O mare binecuvântare este pentru tânărul (tânăra) care ia aminte la Cuvântul lui Dumnezeu. El(ea) este scutit(ă) de multe răni sufletești, dar și trupești. Prieteniile lumii acesteia rămân un real pericol pentru tânărul și tânăra care dorește să-l urmeze pe Domnul. Însă, pentru a fi scutit de prietenii nepotrivite și înainte de orice prietenie cu oamenii, este nevoie de o relație personală cu Prietenul care nu a dezamăgit niciodată pe nimeni.Drag suflet, ai nevoie de o relație de prietenie cu Domnul Isus! Prietenia cu El este atât de scumpă și are o valoare veșnică! El Și-a arătat la Golgota, pe cruce, dorința de a intra în această relație cu fiecare dintre noi. Să nu gândim niciodată că Domnul are nevoia acestei relații, noi suntem cei care avem nevoia urgentă și permanentă cu El. În această relație nu se intră decât prin pocăință și acceptarea unei vieți de ascultare față de El. „Împrieteneşte-te cu El, te rog, şi fii în pace: prin aceasta îţi va veni fericirea” (Iov 22:21-22).

Primeşte, te rog, învăţătura din inima ta.” Aici înțelegem că cine nu s-a împrietenit cu Domnul, în fapt, nu are pace cu El. Asta arată clar că mai există o latură, pentru cei ce nu se vor împăca cu El, într-o zi vor suporta judecata eternă datorită respingerii dragostei Sale. Dorința Sa este pentru noi, dar respingerea relației cu El va fi trasă la răspundere.

În dragostea Sa, Domnul ne-a pre gătit și prieteni, oameni cu care să ne bucurăm, să ne împărtășim întristările, frământările, preocupările… Apostolul Pavel îi scria tânărului Timotei: „Dar fugi de pofele tinereţii şi urmăreşte dreptatea, credinţa, dragostea, pacea, cu cei care-L cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată” (2 Timotei 2:22).

În concluzie, prieteniile de dorit sunt cu oameni (tineri) care urmăresc virtuțile lui Dumnezeu. Doresc sa închei cu aceste întrebări: tu, ce urmărești de la o prietenie? Tu, ce fel de prieten ești și la ce îți îndemni prietenii? Ai tu dorința să împărtășești din relația ta cu Domnul și cu alții?

Leave a Reply

Close Menu